Cum va reuși NASA să trimită spre Soare o sondă care nu va fi distrusă
NASA va trimite o sondă mai aproape ca niciodată de Soare pentru a-l studia. A echipat sonda cu o armură care nu va fi topită de căldura extremă.
Proiectul NASA este deja în derulare. Sonda solară Parker va ajunge în câteva săptămâni la distanța optimă de Soare. Va fi pentru prima dată când un obiect spațial trimis de NASA se va apropia atât de mult de căldura infernală a Soarelui.
Mai exact, sonda trebuie să ajungă la distanța de doar 6,1 milioane de kilometri de Soare, ceea ce înseamnă că se va afla în atmosfera stelei, adică pe coroană, cum o denumesc specialiștii, unde temperatura ajunge și la câteva milioane de grade Kelvin.
Până acum, s-a crezut că nimic nu se poate apropia atât de mult de Soare fără să fie dezintegrat, dar cercetătorii de la NASA au descoperit, în sfârșit, aliajul perfect care protejează sonda de căldura extremă.
Nici americanii, nici rușii nu au reușit să trimită până acum atât de aproape un obiect de Soare. În 1980, sondele rușilor s-au defectat din cauza căldurii din apropiere de Venus, temperaturi de peste 700 grade Kelvin (peste 400 grade Celsius). La acea vreme, obiectele spațiale trimise în spațiu nu putea rezista nici măcar la căldura de pe cele mai apropiate planete de Soare, nici nu mai pomenim de ideea de a se apropia de coroana Soarelui.
Secretul armurii sondei solare constă în modul în care este calculată temperatura și căldura, în raport cu densitatea spațiului cosmic.
Științific vorbind, temperatura reprezintă o măsurare a vitezei de mișcare a particulelor. Căldura, în schimb, măsoară cât de multă energie este transferată de particule. În spațiu, particulele se mișcă la viteze foarte mari, dar nu transportă și căldura pe măsura acelor valori, deoarece xistă spații considerabile între acele particule.
Pe același principiu este distribuită și căldura de la Soare către Pământ sau alte planete din sistemul solar. Da, distanța dintre ele contează, dar nu e singurul factor.
O explicație mai simplă: e precum diferența dintre a băga mâna într-un cuptor încins și a băga mâna într-o oală cu apă fierbinte. În cuptor, mâna tinde să reziste mai mult timp. În oală, mâna simte imediat efectul căldurii excesive.
Prin urmare, armura sondei este compusă din straturi de carbon presat și spumă de carbon, pentru că acesta e ușor, dar rezistent la căldură. De aceea, componentele și instrumentele din interiorul sondei vor fi proitejate, chiar dacă sonda va fi expusă la temperaturi de peste 1.600 de grade Kelvin (peste 1.300 grade Celsius). În plus, componentele interne ale sondei vor fi menținute la o temperatură de doar 30 de grade Celsius. Chiar și un telefon mobil suportă temperaturi mai mari în buzunarul tău când te plimbi vara prin soare.